|
bcfalba
VIP
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 217
|
|
DOCUMENTE ISTORICE SI LITERARE DESPRE TEIUS
O marturie documentara asupra vieti Teiusului de altadata o avem în memorialul de calatorie prin Ardeal al istoricului Nicolae Iorga
„La sfârsitul unei zile de târg, în care s-a tinut si o adunare poporana pentru votul universal, cu discursuri ale deputatilor români, plec din Alba Iulia spre Teius si acele sate de vii, mai bogate decât oriunde în Ardeal, care au creat tinutului numele îndreptatit de „Tara Vinului”. Un evreu din Balgrad a dat pentru cinci florini trasura lui de piata si un cocis ungur, care habar n-are de locuri, dar se dovedeste un om de o desavârsita omenie. Îngrijeste, spune el, de dobitoacele sale mai bine de cum se îngrijeste jidanul lui de dânsul, care primeste pe luna cât am platit noi astazi si o hrana din care nu se satura niciodata. E sarac si dezbracat în vreme de toamna si-i e drag si dor de România, unde cinstita munca se plateste cinstit si Bucurestii sunt „tocmai ca Viena”.
- Cine vorbeste rau de România, acela nu stie ce spune.
Drumul, foarte bine zbicit de vântul tare ce bate de catre munte, lasa sa se vada foarte limpede întregul sir al culmilor din care m-am coborât abia: un lung zid albastru cu fruntea zimtuita, din care se desfac deslusit stâncile singuratece. În fund se zaresc, de tot sters, Carpatii Hategului. Iar la dreapta, în marginea unor înaltimi domoale, dunga de argint a Muresului apare, în largi serpuiri printre salcii – mare râu al câmpiei ardelene.
La o rascruce, coborâm în vale, de catre Mures, pentru a vedea satul Sântimbrului, vestit prin biruinta veche a lui Iancu-voda Corvinul, care printr-însa a mântuit Balgradul voievozilor si episcopiilor de rusinea pradaciunii turcesti. Îndata ce ai intrat între gardurile de rachita ale gospodariilor taranesti, vezi pe o culme biserica pe care el a ridicat-o în amintirea acelei zile de vitejie cu noroc. Cladirea galbuie, nevaruita, se razima pe contraforturi si are feresti gotice, si mai mari si mai marunte. Ea seamana destul de bine cu bisericile lui Stefan cel Mare, alt biruitor în numele lui Hristos, care si el obisnuia sa-si traspuna faptele prin constructia unor lacasuri de închinare.
Aceasta biserica, odinioara catolica, a fost folosita apoi de calvini. Pe atunci erau înca în sat unguri, pe care i-a maturat însa cu totul revolutia de la 1848. Acuma biserica din deal, cu globul în loc de cruce, nu mai are credinciosi, si la dânsa vin numai din când în când, o data pe luna ungurii din Oiesdea. Si acestia însa sânt mai mult români dupa grai.
Poate ca mâine legea noastra se va muta sus în cladirea Iancului-voda. Pâna atunci noi avem numai o bisericuta de lemn, cea mai saraca ce se poate închipui, cu zugraveala cazuta si cu pamântul gol, fara lespezi, caramizi sau scânduri. Totusi aceasta bisericuta golasa are o proprietate, cârciuma. (...) Alta cârciuma o tine un anume Popa Partenie – ciudata potrivire de nume: acolo vând români.
Trasura înainteaza pe un drum cu totul pustiu, pe când pe cel mare se tot strecoara oaspetii târgului si publicul adunarii pentru votul universal: taranii cu sumane albastre si femeile legate la cap, cu catrinte sau cu camasoaie largi peste cizmele înalte.
Satul vecin cu o biata bisericuta umila, varuita, e Coslarul. Casutele lui sunt stapânite de o curte cu poarta veche si de o alta, noua si frumoasa, tare închisa cu ziduri, care cuprinde pe „domnii” de astazi. E un sat de iobagi scapati din lanturi.
Mai departe, acest drum laturalnic, putin cercetat, e strabatut de linia ferata care duce spre Blaj. Apucam spre stânga ca sa prindem drumul cel mare, si îndata, pe marginea lanurilor vestede de cucuruz, suntem la Teius, sau, cum zice poporul pe aici: Tius.
Calatorii cu trenul, care strabat Ardealul în drumul dintre Europa apuseana si România, stiu „Tövisul”, statia de legatura între doua linii ferate si temutul punct de îndelungata oprire pentru cei care iau din greseala trenul ce nu merge pâna la Predeal. Ei bine, acesta e Tövisul, satul românesc înstarit, cu case mari, frumoase pe stâlpi de cerdac, cu vii în curtile largi, cu munca si multumire pretutindeni. Aceasta „mare comuna” e mai cu totul a noastra, în ciuda calvarului catolic din piata, a marii biserici calvine si a trufasei sinagoge ce se ascunde pe lânga dânsa, în sfârsit în ciuda garii, cu tot rostul ei de conductori si de hamali. Din vechi timpuri avem aici si o biserica de zid, dar nu acea biserica gotica din celalalt capat al satului, care se vadeste de departe cu paretii ei goi, sprijiniti pe contraforturi ciudate.
Tot în sus, pe lânga un râulet destul de larg, intram acuma, la stânga pietei, în valea lunga a viilor îmbelsugate. Satul Stremt, pe care de mult ungurii îl numesc Diod, e cel dintâi. Un sat cu „domni” care sunt astazi unguri cu stema nobiliara sculptata pe pereti, români chiar; dar unul dintre cei dintâi „domni” n-a fost altul decât Radu-voda de la Afumati, îndaratnicul luptator împotriva turcilor, care a fost daruit cu acest domeniu de catre regele unguresc pe care, ca pribeag, mersese sa-l caute pâna la Buda. Acuma si alti straini decât proprietarii de vii se salasluiesc aici, si într-un colt descopar cu uimire un cimitir evreiesc care slujeste si Teiusului (...) Când merg sa vad biserica unde s-a închinat Radu-voda, gasesc un fel de vila cu obloanele verzi, ridicata, spune inscriptia, „din temelie”, lânga turnul cel vechi, darâmat, (...)
Peste putin ajungem în alt sat de vii multe, Geoagiul de Sus. Proprietarii sunt aici numai români bogati de pe la orase, si unul dintre ei e domnul Vasile Bologa, directorul scolii de fetite din Sibiu si fiu de satean de aici. Geoagiul îsi are evreii sai (trei familii), si unul dintre ei a fost biraul satului pâna ieri. Si aici biserica ortodoxa e zugravita de evreul din Balgrad (...). Dar Geoagiul n-o are numai pe aceasta, ci înca doua si biserica unita a fost chiar resedinta unor vladici ai românilor din veacul al XVI-lea. Pâna sa le vedem, petrec noaptea în casa învatatorului Ciora, cumnatul domnului Bologa”.
Alte documente literare pot fi considerate creatiile scriitorilor Nicolae Beldeanu si Vetuta Pop în care se vorbeste despre aceasta localitate
|
|
