"S-a născut la 3 martie 1922 în localitatea Unirea-Ocna Mureş, judeţul Alba, într-o familie modestă, cu 9 copii. A început să cânte de la vârsta de 6 ani într-un grup instrumental alcătuit de tatăl său şi format din feciorii acestuia. Pentru că Alexandru era cel mai mic dintre fraţi, tatăl a hotărât că-i revine locul de la ţambal, chiar dacă acest instrument nu-i era pe plac, vioara fiindu-i încredinţată lui Nicolae, fratele mai mare. Cu această formulă, familia Ţitruş cânta chiar la nunţi şi la diverse petreceri. Pentru că Alexandru iubea, totuşi, vioara, fără însă a o cunoaşte, pe la vârsta de opt ani “fură” instrumentul fratelui mai mare şi refugiindu-se în cimitir, exersează după ureche melodiile vechi, auzite de la bătrâni. La paisprezece ani, hotărăşte să plece la Bucureşti, unde, printr-o întâmplare fericită, reuşeşte să realizezeze prima înregistrare audio. Se întoarce la Ocna Mureş şi împreună cu fraţii şi tatăl continuă să cânte la nunţi sau diverse petreceri. S-a căsătorit la vârsta de optsprezece ani. Datorită talentului său nativ şi unor conjuncturi favorabile, Alexandru Ţitruş a realizat primele înregistrări la Radio Bucureşti când abia împlinise 14 ani. O vreme, a fost angajat al Ansamblului “Doina” al Armatei din Bucureşti, condus pe-atunci de generalul Dinu Stelian, apoi, în 1963 se stabileşte la Cluj, unde, o perioadă a fost angajat al Orchestrei de Muzică Populară a Filarmonicii de Stat “Transilvania”. Fiind înzestrat cu talent desăvârşit, Alexandru Ţitruş a fost instrumentistul care a făcut vioara să râdă, dar şi să plângă. Aceste calităţi i-au deschis drumul spre colaborări cu dirijori celebrii, printre care Radu Simion, Toni Iordache, dar şi cu orchestre renumite, alături de care a înregistrat succese remarcabile la toate concertele din ţară şi străinătate. Pentru stilul de interpretare într-o manieră unică, cel puţin în zona folclorică a Transilvaniei, i-a fost decernat titlul de virtuoz al arcuşului, a fost considerat cel mai mare doinitor al viorii de pe Mureş şi Târnave, iar Casa de Discuri “Electrecord” i-a editat patru discuri şi o casetă audio cu cele mai frumoase melodii ardeleneşti. S-a stins din viaţă la 5 mai 1989, la doar 67 de ani, lăsând un gol imens în folclorul muzical-instrumental din Transilvania. În aprilie 1996, Primăria Oraşului Ocna-Mureş a împlinit o datorie de onoare faţă de cetăţeanul ale cărui merite artistice au rămas greu de egalat, cel care a dus faima locurilor natale până departe, “peste mări şi ţări”, oferindu-i Diploma de “Cetăţean de Onoare” – post mortem. " Maria GOLBAN
