Poze teius de la 780 la 819

În partea a văii se ruinele vechii de la devenit la începutul secolului xv domeniu al iancu

În partea stângă a văii se păstrează ruinele vechii „curţi nobiliare” de la Cetăţuie. Devenit la începutul secolului XV domeniu al Voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara, acesta a dărâmat vechea fortificaţie şi construieşte în 1442 – 1456 una din cele mai puternice şi „originale” cetăţi ale Ardealului – cetatea Diodului. Având o formă de dreptunghi cu laturile de 50 şi 40 m era prevăzută la colţuri cu 4 turnuri rectangulare dispuse oblic şi întărite cu contraforturi. Înălţimea zidurilor ajunge la 4 m. şi grosimea lor depăşeşte 4 m. În incinta fortificaţiei se afla un turn donjuan cu dimensiunile de 10/7 m care mai târziu a servit între sec. XVIII – XX drept capelă reformată. Întreaga construcţie era înconjurată de un şanţ lat de 12 – 16 m şi adânc de 4 m umplut în permanenţă cu apă – alimentat de puternice izvoare, ce întreţineau în jurul cetăţii o zonă mlăştinoasă. Materialul scos din săparea şanţurilor a fost depozitat sub forma unui val masiv de pământ ce înconjoară şanţul cu apă şi fortificaţia. Intrarea în cetate se făcea pe latura de NE – cu ajutorul unui pod mobil peste şanţul cu apă, în interiorul fortificaţiei, în afara donjonului, existau şi câteva construcţii mai mici. Cetatea Stremţului (Diodului) a jucat un rol important în sistemul de fortificaţii al Transilvaniei, ea a adăpostit în două rânduri pe „crăiasa Izabella” soţia voievodului şi apoi a regelui Ioan Zápolya, dar, din păcate după 1515 intră în posesia familiei Balassa – devine un „cuib de răutăţi” şi intrigi – care urmăreau uzurparea voievodului Ioan Sigismund (fiul lui Zápolya). La aflarea trădării acesta a asediat cetatea şi o dărâmă în februarie 1563. În imediata apropiere a ruinelor cetăţii – se află baza turistică a Cooperaţiei Meşteşugăreşti Tehnometal Teiuş – ce deţine un lac antropic în suprafaţă de 4 ha, un motel cu o capacitate de 16 locuri, o căsuţă de vacanţă, un salon pentru servirea mesei. Lacul construit pe un braţ vechi al văii, are un debarcader pentru bărci de agrement, este populat cu peşte şi este deschis pentru pescarii sportivi. În hotarul satului au fost descoperite numeroase vestigii din epoca neolitică, şi bronzului, a fierului, dacice şi romane deosebit de importante, o parte din ele fiind rezultatul cercetărilor profesorului Berţa Gheorghe, care a fost profesor la şcoala din sat, trezind elevilor pasiunea pentru arheologie. Sursa: